Thursday, May 3, 2007

Relationships and haute couture

A relationship is like haute couture:if it doesn`t fit perfect it`a a disaster!
Se spune ca eticheta unei femei este barbatul de langa ea,iar stilul,clasa,eleganta unei femei intr-o relatie se vede intai la exterior prin haine.Atunci:spune-mi ce haine porti,ca sa iti spun ce ralatii ai!Oare chiar este o relatie ca o haina de firma?Bine.....vorbesc despre hainele scumpe,dar care merita,hainele de calitate(materiale bune,finisaje excelente,croiala impecabila) care nu se demodeaza niciodata?Cred ca lucrul pe care il au in comun aceste haine si relatiile este acel feeling pe care il ai la prima vedere,insotit de vocea care iti sopteste la ureche "Trebuie neaparat sa o/il am!"Si poate mai au ceva in comun:testul timpului!Daca rezista devin mai valoroase,dar daca se demodeaza,inseamna ca nu au avut valoare.Oare persoanele care cumpara haine pentru firma,nu pentru produs,fac asta si in relatiile lor?Adica stau cu cineva pentru imaginea partenerului/partenerei(bani,masini,case,faima etc,etc)?Si daca iti place haute couture-ul inseamna ca iti plac si relatiile haute-couture?Trebuie sa ai stilul "haute couture",daca vrei sa il porti.Nu poti sa il imiti,nu poti sa il imprumuti.Ai da nastere unu chici.Poti face stilul cu bani,dar eleganta vine din educatie si cred ca asa se intampla si in relatii:se pot face cu bani,dar eleganta?Eduatia e baza stilului,elegantei si relatiilo!Asa ca stilul "haute couture" in haine si relatii nu e pentru oricine...daca nu ti se potriveste ....e dezastru!

Thursday, February 1, 2007

snow of the sahara



M-am imbracat in negru,hainele sunt grele dar ma fac sa ma simt mai usoara.Am un drum lung.Pasesc pe o alee frumos asfaltata,dar care se topeste sub pasii mei.Nu ma grabesc,dar uneori alerg si niciodata nu pot sa stau sau sa dorm.Pacat ca nu pot sa zbor,am aripile frante.Nu stiu ce sa fac:sa ma intorc sau sa merg mai departe?Nu stiu daca pot sa ma intorc,vandul ma impinge de la spate,imi incurca parul.Oare doar vantul sau si visul,dorinta,vointa?Dar de ce sa merg mai departe?Vointa ma mana in existenta?Sunt singura.Ma simt abandonata-n tristete.As vrea sa ascult,dar nu inteleg tacerea.Ma insoteste doar umbra iar eu urasc umbrele,imi e frica de ele.Nu vad nimic,ceata ma invaluie si patrunde in mine,ma doare,nu imi mai simt corpul,dar totusi continui sa merg,chiar daca ceata ma impiedica sa vad unde sunt.Prea multa ceata,prea mult nisip.As putea sa fiu pe luna.Incerc sa respir,dar imi lipseste aerul.Am mainile aspre,iar buzele crapate imi sangereaza;e un semn ca inca ,,traiesc,,.Nu vad unde duce drumul asta.Nu stiu daca il urmez sau ma urmeaza.Oare ajung undeva?Am pielea arsa,o cicatrice prea mare,dar vreau(deci e vointa de vina) sa simt soarele iar,chiar daca ma doare.Imi e dor si doare.Oare imi place sa sufar?Visez pas cu pas cu pas cu pas......n-am ajuns inca la soare.........poate trebuie sa mai sufar putin